Oglinzi de zi
Pățănii la mănăstirea Sf.Ana-Orșova
Mereu m-a încântat ideea de a petrece o noapte la o mănăstire. Nu sunt eu ”creștinul absolut” dar aș fi căutat găzduire în acest locaș sfânt doar pentru liniște și pace.Așa că,atunci când am hotărât să fac o croazieră pe Dunăre, am văzut ocazia de a dormi măcar pentru o seară la mănăstirea Sfânta Ana.
Pentru cei ce nu știu, mănăstirea se află în orașul Orșova, undeva pe culmea unui deal, împrejmuită de copaci cu vedere spre Dunăre. Ajunsesem în Orșova pe la 20:30 căci admirasem splendoarea Porților de Fier I pe timpul nopții cam vreo jumătate de oră. La ora 21:00 am urcat la mănăstire pe un drum șerpuit, destul de îngust și întunecat. Ajunși acolo, am văzut o lumină aprinsă la parterul unei clădiri de acolo și ne-am dus să cerem niște informații privind cazarea.
Sala cu pricina avea podeaua din marmură albă, mese lungi cu sfeșnice din argint și fructiere ”înțolite”, iar pe mese tronau vase din porțelan și cristal. Iar ca o cireașă de pe tort, la acest decor ”pios,specific mănăstirilor”, s-a adăugat și gura mea cască și ochii mari, mirați. Măicuța care pregătea masa se pare că era destul de iritată că am întrerupt-o cu spălatul podelei și ne-a trimis la maica stareță care era la slujbă.
No, binie.
Am stat în fața acelei bisericuțe circa 40 de minute în așteptarea don’șoarei ca să aflăm de la altă acritură de măicuță că maica stareță nici măcar nu era la slujbă, ci în chilia ei.Am rugat-o să o cheme pentru că dorim cazare. S-a conformat cu chiu cu vai și după alte 10 minute, maica stareță a venit să ne ofere ””primirea călduroasă a mănăstirii”.
-Bună seara. Ce doriți?
-Bună seara! Cazare.
-Aveți programare?
-Nu. Programare pentru ce?
-Cum adică pentru ce? Pentru cazare.
-Dar n-am știut că treb…
-Păi altădată intrați pe net și faceți de acolo programare pentru cazare.În fine,câte persoane sunteți?
-16.
-Prețul este de 30 de lei.
-Camera?
-30 de lei/persoană.
”Cât??”
Și-apoi să vezi tu, 16 proști cum stăteau la rând să-i plătească domniței în straie negre, diafane, care lua fiecare leuț cu atâta eleganță și grandoare.
Băi, fraților…am fost în șoc. Am zis că nu e drept și nu e adevărat și că e ireal. Cum ar zice Gicu ”-Jaf la drumul mare!Ăștia într-o zi o să ne ia și șuba de pe noi.” Mai mult decât atât, ne-a reținut buletinele peste noapte. ”Păi ce mama dracu?”
Da…16 proști au poposit la o mănăstire cu gând de pace și dornici de donații substanțiale. Să nu înțelegeți greșit. Dă-i încolo de 30 de lei. Dar parcă era casa Domnului nu? Unde ar trebui să primești ajutor, hrană și găzduire când le bați la poartă. Noi le-am fi lăsat cu dragă inimă bani următoarea zi pentru faptul că ne-au găzduit și au fost atât de buni cu noi. Pe dracu!
Scârbe de măicuțe, prețuri mai ceva ca la hotel. Ăștia nu cer pe cameră. Cer pe persoană fraților. Și furia a fost și mai mare când am aflat următoarea zi că era o pensiune chiar cum ieșeau de pe drumul mănăstirii unde camera era 70 de lei și puteai să o negociezi până la 40-50 de lei (camere tip garsonieră).
Băi…ne cumpărasem de la Billa conserve de fasole și supe la plic și chestii de-astea ce trebuiau preparate un pic la foc.Că doar unde să mai găsești ceva deschis în Orșova la ora aia? Am crezut că au și ăștia un aragaz mic,ceva.De unde nene? Nici canci!
Într-adevăr, ce este cu adevărat ireproșabil este curățenia.
Camerele arătau cam așa:
Practic, era un hol exterior, ca un fel de pridvor, cu mai multe camere. A! Și o baie comună.
De pe acest mic/mare ”pridvor” puteai să admiri Dunărea (dacă imaginația îți permitea să dai toți boscheții la o parte).
În aceea seară, după ce ne-am făcut păcate pentru trei vieți, am adormit cu pateu cu pâine în burți și cu ”la naiba cu ăștia în robe” în suflet.
Următoarea zi alt show, altă distracție.
Ziua se arăta a fi bună pentru croazieră, și, din acest punct de vedere, am avut un noroc extraordinar, pentru că următoarea zi, a plouat de a rupt pe acolo.
Și uite așa, cum ne duceam noi băgăjelele la mașini, doi tineri îndrăgostiți ne ”admirau” din depărtarea. În timp ce ni le puneam în mașină, ne abordează:
-Și cum e să dormiți la mănăstire.
-Ca la un hotel de 30 de stele.
*el,râzând* -Dar nu există așa ceva.
-Exact!
-Păi și cât v-a costat cazarea?
-30 de lei.
-30 de lei? La mănăstire? Și se plătește toată camera nu?
-Nu dom’le. Plătești pe cap de persoană.
-Nenorociții dreacu! Și eu care vă invidiam că ați dormit aici și mă gândeam ”uite mă ce fain și liniște e pentru câteva seri aici, să te mai încarci spiritual și sufletește”.
În timp ce vorbeam,un jipan, dă fiță și dă șmecher a parcat în fața mănăstirii. O măicuță foarte ofensată se dă jos, purtând țanțoș o ”desagă” marca Louis Vuitton.
Băi,fraților…aia era imaginea ideală a ortodoxismului românesc.
Desigur, a trebuit să mai așteptăm încă o oră jumătate ca să ne primim buletinele. Și cu banii dați, și ca la poliție.
Asta a fost mănăstirea cu pricina:
Și asta era clădirea unde erau camerele:
Iar bisericuța era frumos lucrată numai din lemn:
No, și-apoi, pentru toate păcatele care ni le-am făcut în aceea seară, am aprins și niște lumânări (și-apoi iar m-am enervat).
M-am dus la măicuța ”dă la taraba cu suveniruri spirituale dă firmă” să iau și eu 6 lumânări. Acolo, prețurile afișate țanțoș.
50 de bani, 2 lei, 5 lei, 7 lei
Mai jos, un anunț cât toate zilele:
”Atenție! În biserică se pot arde doar lumânările din ceară naturală. Prețul lor este de 14 lei.” (No! Mai trebuie să adaug ceva? nu? ok.)
Am luat lumânări la 50 de bani. Ce ‘mniezău. Iau șase lumânări și îi dau 5 lei. Și aștept…aștept.
-Mai doriți ceva?
-Restul.
-De la ce?
-De la lumânări. Am luat 6, una e 50 de bani.
-Dar nu luați de toți banii?
*Deci nu aveți idee cât m-am abținut să nu-i zic una în ardelenească*
-Nu. Mi-ajung șase.
După care îmi trântește doi lei în scârbă.
Nu sunt mândră pentru ce am făcut. Și spun asta pentru că o lumânare le-am destinat-o pentru coliva de la înmormântarea lor.
Și uitați așa, în loc să plecăm plini de pace și încărcați spiritual, cu voie bună și optimiști, am plecat mai furioși ca niciodată.Dacă vreți să experimentați aceleași ”senzații tari” ca și noi, ăsta e locul unde trebuie să mergeți. Vi-l recomand!
Păcat de acest loc și de istoria ce o poartă în spate.
Pentru cei interesați, check it out: