Când un bărbat iubește...

Când un bărbat iubește o femeie, întreaga lui lume se spulberă, își pierde regatul de titan și devine supus unei inimi străine. Când un bărbat iubește, se redescoperă prin fiecare gest oferit și fiecare cuvânt împrăștiat printre dorințe.

Când un bărbat iubește, timpul se dizolvă,iar singura pulsație euforică pe care o aude este doar respirația persoanei iubite.

El este acum străinul alungat de propriul corp,ce nu mai poate concepe viața fără a respira iubire. Coroana lui de mândrie stă părăsită într-un trecut plin de ceață iar copilul ținut printre umbre prinde curaj și îmbrățișează lumina.Când un bărbat iubește o femeie, o urcă pe un piedestal și îi soarbe fiecare pas lăsat pământului.

Sufletul lui stă golaș,lipsit de măștile grele ce îi răneau existența. Este vesel, este nebun,mai nebun...idiotul suprem.Când un bărbat iubește cu adevărat, iși sincronizează bătăile inimii cu cele ale persoanei iubite ca să poată râde si plânge în același timp la infinit. El nu mai merge,ci dansează. Glasul îi este mai tremurat,privirea mai arzătoare.

Când un bărbat iubește,nimic nu îi poate sta în cale, nici chiar Creatorul însuși. El rămâne sărac de trecut și însetat de căldura unei atingeri. În adâncul sufletului său poate fi atâta nefericire,si totuși,atâta euforie cât pentru a umple un univers.

Când un bărbat iubește o femeie nu realizează că o face.

Iubirea îl orbește,îl tachinează,îl controlează, ca pe o biată marionetă.

Un bărbat știe să iubească după ce,baiatul ce alerga dupa pasiuni a crescut îndeajuns de mult încăt să realizeze că,este o șansă la un milion de a putea iubi cu atâta forță încât să darâme orice lege a logicii existentă.

Când un bărbat iubește o femeie,o face ca și când întreaga existența ar fi înghițită într-o clipă.

Iubește stângaci și profund, pentru că asta îl definește.