Despre iubire și trei ani de miere
La început,iubirea tânără te împinge la compromis. Ca să o ai, ești dispus să renunți la mofturi . Începi să te uiți la persoana de lângă tine și înghiți de multe ori în sec, pentru că vrei ca lucrurile să funcționeze. Ști că iubești atunci când binele celui de lângă tine e mai important decât binele tău.Încet încet realizezi că persoana aceea ideală și perfectă la care ai visat nu mai are nicio importanță, pentru că, fără se realizezi, te îndrăgostești de defectele pe care el/ea le are.Iubești șuvița rebelă ce nu se supune fixativului, cădura lăsată pe perină, diminețile amorțite și serile de o sfințenie neortodoxă,fiecare mișcare, fiecare zâmbet, fiecare obicei…le păstrezi în inimă și le iubești din ce în ce mai mult. Perfecțiunea la care ai sperat în trecut nu mai are nicio valoare acum. Pentru că iubirea e rebelă, și nu există o disciplină sau o ordine în ea. Iubirea nu are legi sau instrucțiuni.E liberă și neînțeleasă.
Totul e lapte și miere. Nu te gândești la norii de ploaie care vor veni.Iubirea e război, și tot ceea ce contează în acele momente de uragan este grija pe care o păstrezi față de cel ce îl iubești. Dacă o ceartă duce la ură, chiar și pentru câteva minute, atunci tot ce a fost între voi a fost doar pasiune. O ceartă în iubire se sfârșește cu o noapte de dragoste. O ceartă în iubire se sfârșește cu mai multă iubire. Nu există limite de compasiune. Acolo unde cuvintele nu mai pot cuprinde sentimentul, inimile îl demonstrează prin gesturi.
De multe ori vei simți că norii nu mai vor să plece. Unii îți vor spune să renunți la iubire pentru că e singura cale prin care vremea rea va dispărea. Dar ce știu ei ? Ei privesc din spatele unor geamuri mânjite. Doar voi doi știți ce se petrece în interiorul camerei voastre. Voi știți câte vise și speranțe ați împărtășit, câte promisiuni și dorințe. Nu e bine să vă uitați în trecut, dar atunci când simțiți că vă pierdeți scopul,priviți în urmă ca să vă amintiți pentru ce ați pornit în această luptă. Da, iubirea e o luptă. Voi doi împotriva lumii întregi.
Iubirea durează trei ani. Trei ani în care experimentați și vă descoperiți. Trei ani în care învățați că puteți dărui mai mult decât v-ați fi imaginat și că puteți iubi mai mult decât ați fi sperat. După trei ani nu ar trebui să vă iubiți ca la început. Ci înzecit. Pentru că iubirea crește zi de zi,fără limite. Dacă după trei ani, uitându-vă la persoana de lângă voi vedeți fericire și pace, atunci nu numai că ați atins iubirea, dar o dată cu ea, ați atins și eternitatea.
Iubirea nu e doar lapte și miere. Iubirea vine înfățișată în tot ceea ce credeai că nu vei trăi.Iar atunci când te va cuprinde, vei ști că ea este de fapt menirea omului pe pământ.
