Sunt

Sunt o persoană dezordonată în trăiri și esență.Am mototolit multe clipe iar apoi le-am plâns moartea ca un copil dezorientat. Sunt un uragan și o vară de Sahara în același timp și beau suflete pentru că exist ca demon...apoi le împroșc cu iubire pentru că,de asemenea,sunt un sfert înger.Am frânt speranțe și am vindecat inimi,după care le-am alungat trecutul rănit ca să fie nebune de fericire. Am fost,de multe ori, prea comodă și am tăcut fiindcă nu aveam dispoziția necesară ca să îți explic de ce sunt mai fericită nebună decât ”normală”. Sunt tot ce urăști și iubești.Sunt cel mai adorat dezastru.

Iarna mi-a fost cămin pe lume și de aceea îți pot ține doar de frig. Dar te las să-mi atingi inima ca să te usuci de căldură și să vezi că sunt un iad de pasiune odată ce treci de calotele înghețate. Sunt o visătoare fără de speranță și sunt mai prietenă cu noaptea decât cu voi toți.

Iubesc din curiozitate și distrug tot ce mă iubește ca să nu las suflete incomplete pe drumuri de întrebări. Te scriu și te șterg pentru că îmi ești cea mai frumoasă poezie ce m-a înnebunit de îndată ce am așternut-o pe foaie.Iubesc femeia pentru că e creația ce a fascinat bărbatul și pentru care trei sferturi din literatura lumii îi este dedicată. Iubesc bărbatul pentru că are o capacitate extraordinară de a suporta femeia cu defectele și toanele ei și pentru că o divinizează cu toate acestea.Iubesc și urăsc oamenii în același timp pentru că îmi dictează inspirația.

..........................................................................................................................................................................

Te neg zile la rând apoi te ador cât pentru toate clipele pierdute în care te-am ignorat. Sunt tot ce nu te așteptai să ai, tot ce nu ai vrut sau ai urât, dar am devenit un drog de care nu te mai poți despărți.Sunt cea care te face să te simți ca un zeu pentru un minut și ca un sclav pentru încă două, și îți agit viața ca un ocean ce își cere tributul.Îmi uit prietenii, zilele lor de naștere și petrecerile la care ar trebui să particip,dar sunt prima care le va șterge lacrimile pentru că mă hrănesc cu durerea lor ca ei să rămână vătămați.

Îmi vând sufletul pe tristețea altora fiindcă ador zâmbetele de pe fețele lor arse de chinuri.Îmi place liniștea și singurătatea pentru că îmi pot auzi demonii și îi pot sfida la infinit fără a fi întrebată ”de ce”. Mă vindec cu lichior și vin iar mahmureala mi-e cea mai dulce nebunie sufletească.Mă îmbăt cu ploi de vară și mă învelesc în căldura îmbrățișărilor lor.

Îmi place să te iau în brațe în momentele de răscruce și să îți spun că nu ești singur pe lume, chiar dacă nu te cunosc străine...nu pentru că aștept un loc în paradis ci pentru că trăim în același joc mizer iar tu îmi creezi raiul cu fiecare zâmbet oferit.Sunt nebuna ce fugărește ironii și complicații.

Sunt un dezastru și ador asta.