Spuneți-mi. De ce sunteți atât de revoltați pe țărișoara asta? Ce rău v-a făcut ea? Sau poate ar trebui să vă întreb ce rău i-ați făcut ei.Nu, străinătatea nu e lapte și miere. E o iluzie. Lapte și miere găsiți și în țară, mai dulci și mai dragi sufletului decât toate comorile Occidentului. Înainte să-mi condamnați judecata, lăsați-mă să vă spun de ce eu voi alege mereu să mă întorc în țară și să-mi duc viața aici.

 

Am iubit țara asta și până să ajung la facultate, dar nu știam de ce și nu aveam dovezi pentru asta. Apoi o profesoară mi-a deschis ochii, doar după un singur curs. Mi-a oferit răspunsuri la toate întrebările.Țin minte că primul lucru pe care ne-a rugat să-l facem a fost să ne imaginăm România desprinsă din mijlocul Europei. Ne-a spus să o alipim de Franța sau de Spania. De ce? Eram curioasă. Imaginați-vă traiul de care ar fi avut parte România. De liniște, de pace, de seninătate. E o adevărate binecuvântare, ca popor, să te naști într-un loc unde ai timp să-ți formezi liniștit propria-ți cultură și propriile obiceiuri. Probabil, la un moment dat, am crezut că avem și noi privilegiul acesta, ca al celorlalte popoare. Iar apoi realitatea ne-a izbit. Marile puteri ne-au atacat din toate părțile, de parcă le-am fi aparținut din totdeauna. Imperiul Otoman, Austro-Ungar, Habsburgic...ne-au lovit din toate părțile pentru că știau că pământurile noastre aveau ceea ce ale lor nu aveau. Numai noi nu știam asta.Nici bine nu ne-am dezmeticit că și au început să rupă bucăți din țară. Poate nu știți, sau poate, de rușine, nu ați vrut să aflați, dar pământul pe care îl călcați în picioare e îmbibat cu sângele celor ce mai credeau în libertate și demnitate. Cei ce s-au luptat pentru VOI ca să nu știți ce este aceea sclavie.

 

De ce vreți voi pâinea seacă a străinilor, când aici, în țară, vă cheamă câmpurile de holde de grâu? Cunosc ei iubirea de pământ așa cum o știe țăranul ce nu se rușinează să se aplece în genunchi și să sărute pământul? Cunosc ei mirosul florilor de câmp și gustul mărului din pomurile noastre? Știu oare ei cum e să dormi o seară-ntreagă cu minunea cerului de-asupra și cu binecuvântarea pâmântului dedesubt? Nu au cum să știe lucrurile acestea. Și nici nu o vor face.Luați-vă ochii de la Occident. E o iluzie ieftină. Veniți acasă, pământul vă cheamă. Nu lăsați țara goală căci strămoșii noștrii nu s-au luptat pentru vânt și ploaie. S-au luptat pentru tine, s-au luptat pentru mine. Nu le mai lucrați pământurile,pline de bolovani și pietriș. Veniți și lucrați pământul negru al țării. 

 

Singura sărăcie pe care o aveți este cea din suflet.

 

 

Copii de Românie, de plai dumnezeiesc,

Pui mândrii de viteaz,de dac și de roman,

Lăsat-ați casa rece și nu vă mai găsesc,

Decât prin țări aride cu juguri și dușmani.

 

Aici pământu-i rană de-atâtea tălpi străine,

Și Prutul n-i în sânge iar valurile-i urlă,

Căci măr străin ne vine în țară cu duzine,

Iar clopotele tac în zid pustiu de turlă.

 

Lăsat-ați pâinea-n vatră s-o mânce toți măgarii,

Să plângeți foame-afară,jelindu-vă pământul,

Lăsat-ați holde,spice,să vină toți tătarii,

Să prade și să-njunghie,știrbindu-ne cuvântul.

 

Ce jale vi în suflet,copii de Românie,

Când stați să sărutați pământ pătat,străin,

În țară e-o bolnavă și veștedă domnie,

Afară roadeți foame și muguri de pelin.

 

Străbunii ne-au lăsat o țară mai rotundă,

Iar noi pierdut-am garda,Moldova,Bucovina,

Naivi cu inimi fragezi,ne pradă,ne inundă,

Lichei cu jeg pe suflet,spurcați,bătu-i-ar vina!

 

Străini de frații noștrii de dincolo de Prut,

Ne plângem vechiul plai,din Nistru până-n Tisa,

Ne-au înjunghiat pământul,ei,chipuri reci de lut,

Și ne-au uscat suflarea...cât rău făcutu-ni-s-a!

 

Să-i ridicăm pe Iancu,pe Mircea,pe Ștefan,

Să ne unească iar rănitul plai de jale,

Pe Țepeș,pe Mihai,tăiș de buzdugan,

Să-i ridicăm la luptă,licheii să jupoaie.

 

Treziți-i din morminte pe bravii noști părinți,

Să lege România,la loc s-o împletească,

Tu,Doamne-nchide poarta,să strângă toți din dinți,

Și-alungă și scaieții să nu o mai știrbească.

 

Adu-ți copii acasă,oh,dulce Românie,

Și ține-i lângă pieptu-ți de holde dulci și țară,

Să vadă iarăși soare,să uite de urgie,

Adu-ți copii acasă, că jalea-i mare afară.